emfizem subcutanat, tulburare în care bulele de aer sunt prinse sub piele. Afecțiunea poate apărea după intervenții chirurgicale sau accidente traumatice și se poate dezvolta și la nivel local în caz de gangrenă gazoasă. Una dintre cauzele frecvente ale emfizemului subcutanat este ruperea țesutului pulmonar. Aerul eliberat din alveole (sacii de aer din plămâni) în timpul traumei caută o cale de evacuare din plămâni; una dintre căile pe care o poate parcurge este prin țesutul pulmonar până la regiunea dintre plămâni (mediastin). Din zona mediastinală, se ridică până la gât, unde devine prins sub piele.
Scafandrii subacvatici care respiră aer comprimat sunt uneori afectați de emfizem subcutanat. Când un scafandru coboară în apă, presiunea externă asupra corpului său crește proporțional cu adâncimea. Când urcă, aerul din plămâni începe să se extindă, deoarece există mai puțină presiune exterioară pentru a-l conține. Dacă la urcare își ține respirația sau se ridică prea repede sau dacă obstacolele respiratorii blochează evacuarea aerului, plămânii se umplu excesiv și se rup. Dacă aerul ia calea spre mediastin și până în gât, acesta rămâne de obicei prins sub piele în regiunea gâtului, unde presiunea poate provoca colapsul parțial al arterelor carotide și poate reduce fluxul de sânge către creier sau înconjoară traheea și afectează respirația. Simptomele, de obicei ușoare, pot include dureri în piept, gât umflat, umflat, sensibilitate a pielii, dificultăți respiratorii, cianoză (culoare albastră pe piele), insuficiență circulatorie, modificări ale vocii și dificultăți la înghițire. Dacă sunt severe, persoana afectată este recomprimată într-o cameră hiperbară (q.v.). Vezi și boala de decompresie; emfizem mediastinal.