ARTICOL ORIGINAL

Sexarea craniului uman prin procesul mastoid

Determinarea do sexo em crânios humanos através do processo mastóide

Luiz Airton Saavedra de Paiva; Marco Segre

De la Departamentul de Medicină Legală, Etică Medicală, Medicină Socială și Ocupatională, Spitalul das Clínicas, Facultatea de Medicină, Universitatea din São Paulo

REZUMAT

OBIECTIV: Scopul acestui studiu a fost de a evalua semnificația pentru determinarea sexului a măsurării ariei formate prin proiecția xerografică a 3 puncte craniometrice legate de procesul mastoid: punctele porion, asterion și mastoidale.
METODĂ: Au fost analizate șaizeci de cranii, 30 de bărbați și 30 de femei. A fost obținută o copie xerografică a fiecărei părți a craniului. Pe fiecare copie xerografică, punctele craniometrice au fost marcate pentru a delimita un triunghi. A fost determinată aria (mm2) a triunghiului delimitat pentru fiecare parte a craniului (laturile dreapta (D) și stânga (E)) și s-a calculat valoarea totală a acestor măsuri (T).
REZULTATE: În ceea ce privește zona dreaptă a craniilor masculine și feminine, 60% din valori s-au suprapus; pentru zona stângă, 51,67% s-au suprapus, iar pentru suprafața totală, 36,67% s-au suprapus. Analiza diferențelor dintre sexe în zonele studiate a fost semnificativă pentru cele 3 domenii. În ceea ce privește suprafața totală, care este măsurarea preferată din cauza asimetriei dintre părțile laterale ale craniului, valoarea medie a fost de 1505,32 mm2 pentru craniile masculine, care a fost mai mare decât valoarea maximă obținută la craniile feminine. Valoarea mediei pentru craniile feminine a fost de 1221,24 mm2, mai mică decât valoarea minimă obținută pentru craniile masculine.
CONCLUZII: Acest studiu demonstrează un rezultat semnificativ în cele 3 domenii studiate, (D), (E) și (T). Valorile suprafeței totale arată mai puține suprapuneri de valori între sexe și, prin urmare, pot fi utilizate pentru sexarea craniilor umane. Pentru populația studiată, valorile suprafeței totale care au fost mai mari sau egale cu 1447,40 mm2 au aparținut craniei masculine (încredere de 95%). Valorile pentru această zonă care au fost mai mici sau egale cu 1260,36 mm2 au aparținut craniei feminine (încredere de 95%).

Descriptori: medicină legală. Antropologia criminalistică. Antropometrie. Mastoid. Caracteristici sexuale.

RESUMO

OBJETIVO: Avaliar a significância da medida da área formada pela proiecție xerográfica de tre ponts craniométricos related to process mastóide, que são, o porion, o asterion eo mastoidale , na determinação do sexo crânios humanos.
MÉTODO: Foram utilizados 60 crânios, sendo 30 masculinos și 30 femininos. De fiecare crâniu a fost realizat uma xerocopie de fiecare parte fiind asinalate os pontos craniométricos pentru demarcația de um triângulo. Foram utilizados os valores em mm3 da área do triângulo de cada lado (D) e (E), e o valor corespondente ao somatório desas duas medidas (T).
RESULTADOS: A sobreposição dos valores da área direita (D) entre os crânios masculinos e femininos foi de 60%, dos valori da area left (E) foi de 51,67% e dos valori da area total (T) foi de 36,67%. A analiza de diferență de valori, între os sexe, care arată semnificativ în trepte de studiu. No study da área total (T), preferida devido à assimetria entre os lados da crânio, o valor médio pentru os crânios masculinos foi 1505,32 mm2, acima do valor maxim găsite în crânios femininos. O valoare medicală pentru crânios feminini a fost 1211,24 mm2, abaixo do valor minim găsit în crânios masculinos.
CONCLUSÕES: O lucrare arată uma semnificativă diferență între valorile naselor zone de studiu, (D), (E) e (T). Os valores da área total (T) apresentam minor sobreposição entre os sexos devendo ser preferencialmente usados na determină doo sexo crânios. Pentru o populație în studiu, valori ale ariei totale iguais sau superioare a 1447,40 mm2 semnificam, cu nivel de confidențialitate egal sau superior a 95%, pertencerem os crânios ao sexo masculino. Para os valores da área total iguais ou inferiores a 1260,36 mm2, com nível de confiança igual ou superior a 95%, pertencem os crânios ao sexo feminino.

Descriptori: Medicina legal. Antropologia forense. Antropometria. Mastóide. Características sexuais.

INTRODUCERE

Din punct de vedere istoric, identificarea umană este unul dintre subiectele cele mai provocatoare cu care s-a confruntat omul. Conceptul de identitate, cu puține variații semnificative, este același cu afirmația lui Alves1 că identitatea este un set de caracteristici fizice, funcționale sau psihice, normale sau patologice, care definesc un individ.

În zilele noastre, omul identificarea este un proces universal bazat pe principii științifice, care implică în principal amprentarea digitală, al cărei obiectiv este identificarea și înregistrarea persoanelor atât în scopuri de identificare civilă, cât și penală.Potrivit lui Arbenz2, aplicarea cunoștințelor de antropologie fizică în scopul medicinei medico-legale constituie antropologia criminalistică.

Identificarea rămășițelor umane, atunci când nu este posibilă aplicarea metodei științifice de identificare a amprentelor digitale, necesită o investigație de medicină legală. Acest proces abil, realizat de un legist folosind cunoștințele altor domenii profesionale, caracterizează identificarea medico-legală și se bazează pe aplicarea cunoștințelor de antropologie criminalistică.

Protocoalele de aplicare a acestor cunoștințe de către autorii din acest domeniu nu sunt foarte diferiți. Determinarea sexului scheletelor reprezintă o etapă importantă în executarea examinării antropologice criminalistice. Studiile pentru determinarea sexului se bazează pe dimorfismul dintre sexe care este prezent în majoritatea oaselor umane.

Reichs3 a afirmat că aplicarea unor metode de studiu existente are loc prin două abordări principale: prin comentariu și descrierea morfologiei oaselor în cauză și a valorilor obținute folosind morfometria sau, cu alte cuvinte, măsurarea acestor oase. Un rezumat al principalelor diferențe ale oaselor care prezintă dimorfism între sexe este prezentat de Bass4, Ubelaker5, Stewart6, Rathbum și Buikstra7 și Krogman și Íscan8.

Acești autori subliniază dimorfismul pelvisului și al craniului . Krogman și Íscan8 afirmă că determinarea sexului, vârstei și rasei într-o colecție de 750 de schelete a fost posibilă, cu niveluri de fiabilitate de 100% când tot scheletul era prezent, cu fiabilitate de 95% atunci când se utilizează pelvisul singur, 92% folosind craniu singur și 98% folosind bazinul și craniul. Acest lucru demonstrează în mod clar importanța acestor regiuni – scheletul, pelvisul și craniul – pentru determinarea sexului în examinările antropologice criminalistice.

Bass4 spune că craniul este probabil a doua cea mai bună regiune a scheletului care determină sexul . Broca (1875) și Hoshi9 au sugerat deja că atunci când craniile au fost așezate pe suprafața plană, craniile masculine se sprijină pe procesele mastoide, în timp ce craniile feminine se sprijină pe condilii occipitali sau alte porțiuni ale craniului. Mulți cercetători au studiat dimorfismul procesului mastoid între sexe prin utilizarea măsurătorilor sale, în formă izolată sau prin produsul dintre valorile sale, subliniind într-un mod general că procesul mastoid este mai mare la mascul.

Mulți autori, citați de Wahl și Henke10, au evidențiat importanța porțiunii petroase a osului temporal și conservarea sa generală în cazul arderii. Această conservare are loc din două motive: structura compactă a porțiunii petroase și poziția sa protejată la baza craniului. Astfel, această regiune anatomică este favorabilă determinării sexului datorită caracteristicilor sale craniometrice. După examinarea atentă a literaturii disponibile, putem recunoaște următoarele:

1 – importanța craniului pentru determinarea sexului;

2 – importanța osului temporal pentru studiile antropologice datorită robusteții și localizării sale, făcând de obicei posibilă examinarea acestuia în cranii fragmentate sau arse;

3 – interesul demonstrat de autori, deoarece secolul trecut, în studiul procesului mastoid pentru determinarea sexului, atât prin trăsăturile sale morfologice (mod descriptiv), cât și prin măsurarea acestuia (morfometrie);

4 – căutarea valorilor matematice aferente procesului mastoid obținut prin tehnici craniometrice care demonstrează mai bine dimorfismul între sexe;

5 – rezultatele superioare demonstrate în studii care utilizează mai multe măsurători decât o măsurare izolată a procesului mastoid pentru a determina sexul scheletului;

6 – rezultatele semnificative demonstrate în studii care utilizează dimorfismul dintre sexe al corelației dintre suprafața procesului mastoid și robustețea procesului mastoid;

7 – raritatea studiilor naționale braziliene care utilizează materialul nostru etnic și biologic make up.

Astfel, prezentul studiu, care a fost realizat folosind resurse disponibile în general pentru majoritatea cabinetelor medicului medical, se bazează pe metodologie ușor de aplicat și se bazează pe arhivele noastre antropologice.

METODE

Acest studiu a implicat utilizarea a 60 de cranii care au fost adăpostite în colecția Laboratorului de Antropologie Legală din „Setor de Perícias Médico-Legais „din Guarulhos în perioada ianuarie-iulie 1997. În acest studiu, craniile (30 de bărbați și 30 de femele) au fost obținute prin exhumarea cadavrelor identificate care aveau date antropologice, inclusiv data morții, sex, vârstă și culoare, care este înregistrat în arhivele Cimitirul Municipal Necropolis din Campo Santo, Guarulhos, São Paulo.

Au fost alese pentru studiu cranii adulți de indivizi maturi, cu vârsta de 18 sau mai mulți ani, care nu au avut nici o distrugere a regiunii mastoidiene sau absența osului metopic în regiunea punctelor craniometrice. O copie xerografică a fiecărei fețe a craniului a fost obținută printr-o tehnică standardizată, așa cum este demonstrat în figura 1. Craniul în studiu a fost păstrat pe suprafața de copiere susținută de 2 puncte:

a) suprafața laterală a procesului mastoid;

b) arcul zigomatic.

Obiectivul tehnicii propuse a fost obținerea unei copii xerografice cu o distorsiune cât mai mică posibilă. Acest lucru a fost realizat prin sprijinirea procesului mastoid pe suprafața copiatorului.

După efectuarea copiilor, fiecare copie xerografică a fost identificată cu numărul de identificare al craniului.

Dispozitivul folosit pentru obținerea copiilor xerografice a fost un model XEROX 5334.

Pe fiecare copie xerografică, am marcat aceste puncte craniometrice:

1 – Porion – punctul lateral superior al meatului auditiv extern;

2 – Asterion – punctul de întâlnire al suturilor lambdoide, occipitomastoidiene și parietomastoidiene;

3 – Mastoidale – cel mai mic punctul procesului mastoid.

Am trasat apoi un triunghi care leagă aceste trei puncte. Triunghiul rezultat a fost obiectul nostru de studiu (Figura 2). Odată demarcat triunghiul a fost transferat pe hârtia de calc și aria sa calculată.

Valorile utilizate pentru prezentul studiu, în mm2 , au fost obținute prin calcularea ariei triunghiului delimitat pe fiecare parte a craniului, dreapta și stânga, numită zona dreaptă (D) și zona stângă (E), respectiv, și valoarea totalului acestor 2 măsurători, suprafața totală (T).

Decizia de a utiliza valoarea suprafeței totale în studiu s-a bazat pe dovezile obținute de Helmuth11, Schmitt și Saternus12 și Demoulin13 despre asimetria procesului mastoid între laturile craniului.

REZULTATE

În grupul craniilor masculine, am găsit valorile din Tabelul 1.

În grupul craniilor feminine, am găsit valorile din Tabelul 2.

Suprapunerea valorilor zonei drepte (D) dintre craniile masculine și feminine a fost de 60%. Suprapunerea valorilor zonei stângi (E) dintre craniile masculine și feminine a fost de 51,67%. Suprapunerea valorilor suprafeței totale (T) dintre craniile masculine și feminine a fost de 36,67%. Analiza diferenței dintre craniile masculine și feminine, utilizând „testul Student”, este prezentată în Tabelul 3. Valorile mediei, media erorii standard și intervalul de încredere de 95% pentru medie sunt prezentate în Figura 3.

DISCUȚIE

biectivul acestui studiu a fost de a demonstra că, printr-o metodologie practică, ușor de aplicat, este posibil ca majoritatea cabinetelor medicului legist să determine sexul craniilor. Acest lucru se poate face folosind resurse ușor disponibile. Pe baza unui eșantion al arhivelor noastre antropologice, am arătat că măsurarea ariei triunghiului delimitată prin proiecția xerografică a punctelor craniometrice legate de procesul mastoid este utilă în sexarea craniilor.

Deoarece acest studiu s-a bazat pe tehnici antropometrice, depășește ca importanță studiile mai vechi precum cele ale lui Broca14 și Martin15 apud Hoshi9. De asemenea, îmbunătățește criteriile raportate de Bass4, care s-au bazat doar pe aspecte anatomice descriptive, așa cum au subliniat Krogman și Íscan8.

Prin utilizarea unei măsurători a suprafeței sau, cu alte cuvinte, prin utilizarea rezultatului a unui produs între 2 valori, rezultatele noastre se îmbunătățesc pe cele din studiile realizate de Schultz16 apud Helmuth11, Schäefer17 apud Helmuth11 și Keen18 (1950), care au folosit doar o singură măsurare. Astfel, acest studiu este în acord cu concluziile lui Helmuth11, Schmitt și Saternus12 și Demoulin13. Regiunea mastoidă utilizată în acest studiu, fiind o parte a osului temporal, este recunoscută ca fiind cea mai protejată și rezistentă la deteriorare, datorită poziției sale anatomice la baza craniului. Acest lucru a fost demonstrat de Kloiber (1953), Wells (1960), Schäefer (1961), Gejval (1963) și Spence (1967), așa cum sunt citate de Wahl și Henke10.

Prin urmare, în comparație cu cele mai importante studii istorice referitoare la determinarea sexului craniilor, prezentul studiu prezintă rezultate îmbunătățite importante. Aceste rezultate se bazează pe antroposcopie și tehnici antropometrice și deschid căi pentru studii ulterioare bazate pe statistici, care ar putea fi de un ajutor considerabil pentru investigațiile medico-legale.

Echipamentul necesar pentru executarea acestei tehnici este disponibile pentru majoritatea cabinetelor medicului legist.Poate fi utilizat orice model de dispozitiv de fotocopiere.

Această tehnică este ușor de executat, oferă rezultate rapide și dispune de orice tip de pregătire specială pentru medicul legist.

Tehnica pentru sexing cranii prezentate în acest studiu oferă o alternativă practică la alte metode. Această tehnică răspunde nevoilor și realităților investigației criminalistice din țara noastră de astăzi.

RECUNOAȘTERE

Doctorului Wilmes Gonçalves Teixeira, profesor de medicină legală la Universitatea din Braz Cubas, pentru sugerarea subiectul acestui studiu și profesorului Günter Wilhelm Uhlmann, de la Centrul de Științe Umane și Sociale al Universității din Guarulhos, pentru asistența sa în traducerea textelor în limba germană, esențială pentru acest studiu.

1. ALVES ES – Medicina legal e deontologia. Curitiba, Ed. do Autor, 1965.

2. ARBENZ GO – Medicina legal e antropologia forense. Rio de Janeiro, Atheneu, 1988.

3. REICHS KJ – Osteologie criminalistică. Springfield, Thomas, 1986.

4. BASS WM – Osteologie umană: un manual de laborator și de teren al scheletului uman. Columbia, David R. Evans Editor, 1971.

5. UBELAKER DH – Scheletele umane rămân. Chicago, Aldine, 1978.

6. STEWAR TD – Elementele esențiale ale antropologiei criminalistice. Springfield, Thomas, 1979.

7. RATHBUM TA, BUIKSTRA JE – Identificarea umană. Springfield, Thomas, 1984.

8. KROGMAN WM, ÍSCAN MY – Scheletul uman în medicina legală. A 2-a ed. Springfield, Thomas, 1986.

9. HOSHI H – Diferența de sex în forma procesului mastoid în norma occipitalis și importanța sa pentru determinarea sexului craniului uman. Okajima „s Folia Anat Jpn 1962; 38: 309-17.

10. WHALL J, HENKE W – Die pars petrosa als diagnosticikum für die multivariat-biometrisch geschlechtsbestimmung von leichenbrandmaterial. Z Morphol Anthropol 1980; 70: 258-68.

11. HELMUTH H – Einige mabe des processus mastoideus beim menschen und seine bedeutung für die geschlechtsbetimmung. Z Morphol Anthropol 1968; 60: 75-84.

12. SCHMITT HP, SATERNUS K – Beiträge zur forensischen osteologie. Der processus mastoideus als identifikationsmerkmal? Z Rechtsmedizin 1970; 17: 1-103.

13. DEMOULIN F – Importance de certaines mesures crâniennes (în special de la longueur sagittale de la mastoide) dans la détermination sexuelle des crânes. Bull et Mém de la Soc D „Anthropol 1972; 9: 259 – 64.

15. MARTIN R – Lerbuch der anthropologie. 2 Aufl Bd 1928; 2: 737-41 apud HOSHI H, 1962. p.309.

16. SCHULTZ AH – Anthropologische untersuchungen na der schädelbasis. Arch Anthrop 1917; 17: 1-103 apud HELMUTH H, 1968. p. 75.

17. SCHAEFER U – Greuzen und möglichkeiten der anthropologischen untersuchung von leichenbränden. În: Bericht über den Internat Kongr f Vor und Frühgeschichte, 5., Hamburg 1958 apud HELMUTH H, 1968. p. 76.

18. KEEN JA – Un studiu al diferențelor dintre craniul masculin și cel feminin. Am Phys Anthropol 1950; 8: 65-79.