La 6 octombrie 1973, în speranța de a câștiga teritoriul pierdut în fața Israelului în timpul celui de-al treilea război arabo-israelian, în 1967, forțele egiptene și siriene au lansat un atac coordonat împotriva Israelului Yom Kippur, cea mai sfântă zi din calendarul evreiesc. Luând prin surprindere forțele israeliene de apărare, trupele egiptene au pătruns adânc în Peninsula Sinai, în timp ce Siria se lupta să arunce trupele israeliene ocupante din înălțimile Golanului. Israelul a contraatacat și a recucerit înălțimile Golanului. O încetare a focului a intrat în vigoare pe 25 octombrie 1973.
Războiul din 1973 Yom Kippur: Context
Uimitoarea victorie a Israelului în războiul de șase zile din 1967 a lăsat națiunea evreiască în control de teritoriu de patru ori dimensiunea sa anterioară. Egiptul a pierdut Peninsula Sinai de 23.500 de mile pătrate și Fâșia Gaza, Iordania a pierdut Cisiordania și Ierusalimul de Est, iar Siria a pierdut înălțimile strategice ale Golanului. Când Anwar el-Sadat (1918-81) a devenit președinte al Egiptului în 1970, s-a trezit lider al unei națiuni cu probleme economice, care nu își putea permite să-și continue cruciada interminabilă împotriva Israelului. El a vrut să facă pace și să obțină astfel stabilitatea și recuperarea Sinaiului, dar după victoria Israelului din 1967, era puțin probabil ca condițiile de pace ale Israelului să fie favorabile Egiptului. Așadar, Sadat a conceput un plan îndrăzneț de a ataca din nou Israelul, care, chiar dacă nu va reuși, i-ar putea convinge pe israelieni că pacea cu Egiptul este necesară.
În 1972, Sadat a expulzat 20.000 de consilieri sovietici din Egipt și a deschis noi diplomatice cu Washington, DC, care, ca aliat cheie al Israelului, ar fi un mediator esențial în orice viitoare discuții de pace. El a format o nouă alianță cu Siria și a fost planificat un atac concertat asupra Israelului.
Războiul Yom Kippur: octombrie 1973
Când a început al patrulea război arabo-israelian, la 6 octombrie 1973 , mulți dintre soldații israelieni erau departe de posturile lor observând Yom Kippur (sau Ziua Ispășirii), iar armatele arabe au făcut progrese impresionante cu armele lor sovietice actualizate. Forțele irakiene s-au alăturat curând războiului, iar Siria a primit sprijin din partea Iordaniei. După câteva zile, Israelul a fost mobilizat pe deplin, iar Forțele de Apărare din Israel au început să învingă câștigurile arabe cu un cost greu pentru soldați și echipamente. Un transport aerian de arme din SUA a ajutat cauza Israelului, dar președintele Richard Nixon (1913-94) a întârziat ajutorul militar de urgență timp de o săptămână ca semnal tacit al simpatiilor SUA față de Egipt. La 25 octombrie, un armistițiu egiptean-israelian a fost asigurat de Organizația Națiunilor Unite.
Războiul Yom Kippur: Consecințe
Victoria Israelului a venit cu prețul pierderilor grele, iar israelienii au criticat lipsa de pregătire a guvernului. În aprilie 1974, primul ministru al națiunii, Golda Meir (1898-1978), a renunțat.
Deși Egiptul a suferit din nou o înfrângere militară din mâna vecinului său evreu, succesele inițiale egiptene au sporit foarte mult prestigiul lui Sadat. în Orientul Mijlociu și i-a dat posibilitatea să caute pacea. În 1974, a fost semnat primul dintre cele două acorduri de dezangajare egiptean-israelian care prevedeau returnarea unor părți din Sinai în Egipt, iar în 1979 Sadat și prim-ministrul israelian Menachem Begin (1913-92) au semnat primul acord de pace între Israel și unul a vecinilor săi arabi. În 1982, Israelul a îndeplinit tratatul de pace din 1979 prin returnarea ultimului segment al Peninsulei Sinai în Egipt.
Pentru Siria, războiul din Yom Kippur a fost un dezastru. Neașteptatul încetare a focului egiptean-israelian a expus Siria la înfrângerea militară, iar Israelul a cucerit și mai multe teritorii în înălțimile Golanului. În 1979, Siria a votat cu alte state arabe pentru a expulza Egiptul din Liga Arabă.