Limbi din India

Harta Asiei de Sud în limbi native.

Limbile din India aparțin în primul rând către două mari familii lingvistice, indo-europene (a căror ramură indo-ariană este vorbită de aproximativ 75 la sută din populație) și dravidian (vorbită de aproximativ 25 la sută). Alte limbi vorbite în India provin în principal din familiile lingvistice austro-asiatice și tibeto-birmane, precum și din câteva izolate lingvistice. Limbile materne individuale din India sunt de câteva sute și mai mult de o mie dacă sunt incluse dialecte majore. SIL Ethnologue enumeră peste 400 de limbi pentru India; 24 dintre aceste limbi sunt vorbite de peste un milion de vorbitori nativi, iar 114 de peste 10.000. Trei milenii de contact politic și social au dus la o influență reciprocă în rândul celor patru familii de limbi din India și Asia de Sud. Două limbi de contact au jucat un rol important în istoria Indiei: persana și engleza.

În timp ce hindi este limba oficială a guvernului central din India, cu engleza ca sub-limbă oficială provizorie, stat individual legislativele pot adopta orice limbă regională ca limbă oficială a acelui stat. Constituția Indiei recunoaște 23 de limbi oficiale, vorbite în diferite părți ale țării, și două limbi oficiale clasice, sanscrita și tamila.

Limbi oficiale

India are „limbi oficiale” la nivelurile statului și central, dar nu există o singură „limbă națională”. Hindi este limba oficială a guvernului central din India, cu engleza ca limbă oficială provizorie. Legislativele individuale ale statului pot adopta orice limbă regională ca limbă oficială a acel stat.

Articolul 346 din Constituția indiană recunoaște hindi în scriptul Devanāgarī drept limba oficială a guvernului central din India. Constituția permite, de asemenea, continuarea utilizării limbii engleze în scopuri oficiale. Articolul 345 prevede recunoașterea constituțională ca „limbi oficiale” ale uniunii pentru orice limbă adoptată de un legislativ de stat ca limbă oficială a acelui stat. Până la cel de-al 21-lea amendament al Constituției din 1967, țara a recunoscut paisprezece limbi regionale oficiale. Al optulea program și al șaptezeci și unu de amendamente prevedeau includerea sindhi, konkani, manipuri și nepaleze, creșterea numărului de limbi regionale oficiale din India la 18. Statele individuale, ale căror frontiere sunt în mare parte trasate pe linii socio-lingvistice, sunt libere. să decidă propria limbă pentru administrare internă și educație. În 2004, guvernul a ridicat limba tamilă. la nou-creat statutul oficial de „Limbă clasică”, urmat de sanscrită în 2005.

Constituția Indiei recunoaște acum 23 limbi vorbite în diferite părți ale țării. Acestea constau în engleză plus 22 de limbi indiene: assameză, bengali, bodo, dogri, gujarati, hindi, kannada, kashmir, konkani, maithili, malayalam, meitei, marathi, nepaleză, oriya, punjabi, sanscrită, santhali, sindhi, tamil, telugu și urdu. Hindi este o limbă oficială a statelor Uttar Pradesh, Bihar, Jharkhand, Uttaranchal, Madhya Pradesh, Rajasthan, Chattisgarh, Himachal Pradesh, Haryana și Teritoriul Național al Capitalei Delhi. Tamil este o limbă oficială a Tamil Nadu, Puducherry și Insulele Andamon Nicobar. Engleza este limba co-oficială a Uniunii Indiene și fiecare dintre mai multe state menționate mai sus poate avea, de asemenea, o altă limbă co-oficială.

Următorul tabel listează cele 22 de limbi indiene prevăzute în cel de-al optulea program. începând cu mai 2007, împreună cu regiunile în care sunt utilizate:

oriya

Orissa

hindi și engleză

Revista indian Constituției declară Hindi în devanagari script – ul să fie limba oficială a Uniunii. Cu excepția cazului în Parlamentul decide altfel, utilizarea limbii engleze în scopuri oficiale a fost să înceteze în mod oficial, după revizuirea Constituției a intrat în vigoare, de la 26 ianuarie 1965. perspectiva trecerii la cu mult mai alarmă în zonele non-vorbitori de Hindi din India , cea mai mare parte rezultatul pe care Parlamentul a adoptat Legea privind limbile oficiale, 1963, care prevede utilizarea în continuare a limbii engleze în scopuri oficiale , împreună cu hindi, chiar și după 1965. o încercare a fost făcută la sfârșitul anului 1964 pentru a prevedea în mod expres la capăt utilizarea limbii engleze, dar a fost întâmpinată cu proteste din întreaga țară, dintre care unele au devenit violente. au avut loc proteste pe scară largă în cele mai multe state au apărut Tamil Nadu, Kerala, Bengalul de Vest, Karnataka, Andhra Pradesh și Pondicherry. În urma acestor proteste, propunerea a fost abandonată, iar actul în sine a fost modificată în 1967 pentru a asigura că utilizarea de limba engleză nu va fi încheiat până la soluționarea în acest sens a fost adoptată de legiuitorul fiecărui stat care nu a adoptat Hindi mai limbă oficială, și de cal casa Parlamentului indian.

Familii limba

limbile din India pot fi grupate în funcție de familii de limbi majore. Cel mai mare dintre aceste familii în ceea ce privește vorbitori și familia indo-europeană, reprezentată predominant de sucursală indo-ariană (Contabilitate pentru circa 700 de milioane de vorbitori), dar, de asemenea, inclusiv limbile minoritare a apărut în limba persană, portugheză sau franceză și engleză vorbite majoritatea studenților Franca. Cea de a doua cea mai mare este familia dravidian, reprezentând aproximativ 200 de milioane de vorbitori. Familiile Minoră lingvistice Include Mound cu aproximativ nouă milioane de vorbitori, si familii tibeto-Burman, cu aproximativ șase milioane de vorbitori. Există, de asemenea, limba izolatul de, limba Nihali.

Istoria limbilor din India

Familii de limbi străine în Asia de Sud

Nord limbile indiene din familia Calestini a evoluat de la Old indo-ariană a apărut în sanscrită, prin intermediul limbilor indo-ariană Orientul Mijlociu Prakrit și Apabhramsha Evului Mediu. Nu există nici un consens cu privire la specificul timpului Când moderne limbi nord indiene au apărut în Hindi, Marathi, punjabi, și bengali apărut, dar 1000 C.E. și, de obicei acceptate. Dezvoltarea limbajului de cal a fost influențată de contactul social și politic cu invadatorii străini și vorbitorii altor limbi; Hindi / urdu și limbi strâns înrudite au fost puternic influențate de persană și arabă.

Sud indian (Dravidiene) limbi indépendant lungă istorie a sanscrită. Originile limbilor dravidiene, cuvânt cel mai bine de dezvoltare ulterioară și perioada de diferențiere de apel, sunt neclare, și cercetarea comparativă lingvistică adecvată în limbile dravidiene și îi lipsesc. încercări neconcludent au fost făcute pentru a lega familia cu Limbi Japonice, bască, coreeană, sumeriană, limbile Aboriginal australian și limba necunoscuta a civilizației Indus vale. Cu toate acestea, în etapele ulterioare, toate limbile dravidiene au fost puternic influențate de sanscrită.Principalele limbi dravidiene sunt telugu, tamil, kannada și malayalam. Magadhi Prakrit, cea mai veche limbă vorbită înregistrată în regiune, evoluase în Ardhamagadhi („Jumătate Magadhi”) la începutul primului mileniu CE. Ardhamagadhi, la fel ca în toate Prakritele din India de Nord, a început să cedeze locul sunt numite limbi Apabhramsa chiar înainte de începutul primului mileniu. Limba locală Apabhramsa din subcontinentul estic, Purvi Apabhramsa sau Apabhramsa Abahatta, a evoluat în cele din urmă în dialecte regionale, care la rândul lor au format trei grupuri: limbile Bihari, limbile Oriya și limbile Bengali-Assamese. Unii susțin puncte de divergență mult mai vechi, începând cu anul 500 e.n., dar limbajul nu era static; diferite soiuri au coexistat și autorii au scris adesea în mai multe dialecte.

Familia de limbi austroasiatice include limbile Santal și Munda din estul Indiei, Nepalului și Bangladeshului, împreună cu limbile Mon-Khmer vorbite de Khasi și Nicobarez în India și în Myanmar, Thailanda, Laos, Cambodgia, Vietnam și sudul Chinei. Se crede că limbile austro-asiatice au fost vorbite în tot subcontinentul indian de vânătorii-culegători care au fost ulterior asimilați mai întâi de coloniștii dravidieni agricoliști și mai târziu de indo-europenii din Asia Centrală. Se crede că familia austroasiatică a fost prima vorbită în India antică. Unii cred că familia face parte dintr-un superstoc austriac de limbi, împreună cu familia de limbi austronesiene.

Potrivit lui Joseph Greenberg, se consideră că limbile andamaneze din Insulele Andaman și limba Nihali din India centrală sunt să fie limbi indo-pacifice legate de limbile papuane din Noua Guinee, Timor, Halmahera și Noua Britanie. Nihali s-a dovedit a fi legat de Kusunda din centrul Nepalului. Cu toate acestea, relația indo-pacifică propusă nu a fost stabilită prin metoda comparativă și a fost respinsă ca speculație de către majoritatea lingviștilor comparativi. Nihali și Kusunda sunt vorbite de vânătorii care trăiesc în păduri. Ambele limbi au acceptat multe cuvinte de împrumut din alte limbi, Nihali având împrumuturi din limbile Munda (Korku), Dravidian și Ind.

Limbi clasice din India

În 2004, o nouă categorie de limbi a fost creat prin decret constituțional, conform căruia limbilor care îndeplineau anumite cerințe li se putea acorda statutul de „limbă clasică” în India. La crearea acestei categorii, tamilul și, un an mai târziu, sanscrita, au primit statutul și mai multe limbi sunt luate în considerare pentru această clasificare. Experții consultați de guvern și de Academia Sahitya din India, un organism literar, au recomandat să nu se acorde oficial statutul de „clasic” oricărei limbi.

Guvernul a declarat Tamilul o limbă clasică în ciuda obiecțiilor experților pe care i-a consultat și după ce un comitet pe care la numit a refuzat să îl recomande … Purtătorii de birouri Sahitya Akademi au scris a doua oară. În esență, aceștia au repetat că nu era treaba guvernului să declare o limbă clasică. Este o mișcare clasică prostească, a spus o sursă.

La mijlocul secolului al XIX-lea, indologii s-au referit la sanscrita paniniană ca „sanscrită clasică”, distingându-l de limba vedică mai veche. Robert Caldwell, primul lingvist care a studiat sistematic limbile dravidiene ca familie, a folosit termenul „clasic” pentru a distinge formele literare ale Kannada, Tamil, Telugu și Malayalam din formele colocviale diglosice. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, academicienii au început să sugereze că poeziile vechi tamil din antologiile Sangam erau, de asemenea, „clasice” în sensul că împărtășeau multe caracteristici cu literaturi acceptate în mod obișnuit ca clasice. Acest punct, făcut pentru prima dată de Kamil Zvelebil în anii 1970, a fost susținut de mai mulți alți cercetători, iar terminologia „Tamil clasic” este frecvent utilizată în literatura istorică pentru a refera er la textele din acea perioadă. Martha Ann Selby susține că, dacă clasicitatea este definită cu referire la vârstă și la valoarea pe care o are o literatură în cadrul tradiției pe care o reprezintă, poezia tamilă a antologiilor Sangam și poeziile Maharashtri ale Sattisai sunt „clasice”, pe lângă literatura sanscrită.

Sistemele de scriere

Limbile indiene au alfabete distincte corespunzătoare. Cele două familii majore sunt cele ale limbilor dravidiene și cele ale limbilor indo-ariene, prima în mare parte limitată la sud și a doua la nord. Urduul și uneori Kashmiri, Sindhi și Panjabi sunt scrise în versiuni modificate ale scriptului arab. Cu excepția acestor limbi, alfabetele limbilor indiene sunt native din India.Majoritatea cărturarilor consideră aceste scripturi indic o ramură îndepărtată a alfabetului aramaic, deși există opinii diferite.

Script brahmic

Scripturile brahmice sunt descendente din scriptul Brāhmī din India antică, care poate au avut un strămoș comun cu scripturi europene. Cu toate acestea, unii academicieni (vezi referințele din Rastogi 1980: 88-98) cred că inscripția Vikramkhol este dovada concludentă a faptului că Brahmi avea origini indigene, probabil din scriptul Indus Valley (Harappan).

Cel mai proeminent membru din familie este Devanagari, care este folosit pentru a scrie mai multe limbi din India și Nepal, inclusiv Hindi, Konkani, Marathi, Nepali, Nepal Bhasa și Sanskrit. Alte scripturi brahmice din nord includ scriptul Nagari de Est, care este folosit pentru a scrie bengali, assamese, Bishnupriya Manipuri și alte limbi orientale indic, scriptul Oriya, scriptul Gujarāti, scriptul Ranjana, scriptul Prachalit, scriptul Bhujimol și Gurmukhi scenariu. Limbile dravidiene din sudul Indiei au scripturi brahmice care au evoluat făcându-le adecvate nevoilor sudice. Cele mai vechi dovezi ale scriptului Brahmi din India de Sud provin de la Bhattiprolu din districtul Guntur din Andhra Pradesh. Bhattiprolu a fost un mare centru al budismului în secolul al III-lea e.n. și de unde budismul s-a răspândit în Asia de Est. Prezentul script telugu este derivat din „scriptul telugu-kannada”, cunoscut și sub numele de „vechi script kannada”, datorită asemănării sale cu același. Inițial au fost făcute modificări minore, care acum se numește tamil brahmi, care are mult mai puține litere decât unele dintre celelalte scripturi indic, deoarece nu are consoane aspirate sau vocale separate. Mai târziu, sub influența Grantei vetteluthu a evoluat, care arată similar cu scriptul malayalam actual. Au fost făcute și alte modificări în secolele al XIX-lea și al XX-lea pentru a face uz de nevoile de tipărire și de scriere a mașinii de scris înainte de a avea scrierea actuală. scripturi, deși cu modificări considerabile pentru a se potrivi fonologiei lor. Scrierea Siddham (kanji: 悉 曇, pronunția modernă japoneză: shittan) a fost deosebit de importantă în budism deoarece multe sutre au fost scrise în ea, iar arta caligrafiei Siddham supraviețuiește astăzi în Japonia.

Nastaʿlīq

Panoul Chalipa, Mir Emad.

Nasta`līq (de asemenea anglicizat ca Nastaleeq; نستعلیق nastaʿlīq), unul dintre principalele genuri de caligrafie islamică, a fost dezvoltat în Iran în secolele XIV și XV. O versiune mai puțin elaborată a Nastaʿlīq servește drept stilul preferat pentru scrierea persană, pașto și urdu. Nastaʿlīq se numără printre cele mai fluide stiluri de caligrafie pentru alfabetul arab. Are verticale scurte, fără serif, și curse orizontale lungi. Este scris folosind o bucată de stuf tăiat cu un vârf de 5-10 mm, numit „qalam” („stilou”, în arabă), și cerneală de carbon, numită „davat”. Pluma unui qalam este de obicei împărțită la mijloc pentru a facilita absorbția cernelii.

Exemplu care arată regulile de proporție ale lui Nastaʿlīq.

După cucerirea islamică a Persiei, iranienii au adoptat scrierea perso-arabă și arta caligrafiei arabe a înflorit în Iran alături de alte țări islamice. Imperiul Mughal a folosit persana ca limbă de curte în timpul domniei lor asupra subcontinentului indian. În acest timp, Nastaʿlīq a intrat pe scară largă în Asia de Sud, inclusiv în Pakistan, India și Bangladesh. În Pakistan, aproape totul în urdu este scris în scenariu, concentrând cea mai mare parte a utilizării mondiale a Nastalīq acolo. În Hyderābād, Lakhnau și în alte orașe din India cu populații mari vorbitoare de urdu, multe indicatoare stradale sunt scrise în Nastaʿlīq. din Nastaʿlīq în Bangladesh a fost la fel ca în Pakistan până în 1971, când urdu-ul a încetat să rămână oficial angoasa țării. Astăzi, doar câteva cartiere (locuite în cea mai mare parte de Bihāris) din Dhaka și Chittagong păstrează influența persană și nastaʿlīq.

Romanizare

Biblioteca națională din romanizarea Kolkata este cea mai răspândită a folosit schema de transliterare în dicționarele și gramaticile limbilor indic. Această schemă de transliterare este, de asemenea, cunoscută sub numele de Biblioteca Congresului și este aproape identică cu una dintre variantele posibile ISO 15919. Tabelele de mai jos folosesc în principal Devanagari, dar includ scrisori din Kannada, Tamil, Malayalam și Bengali pentru a ilustra transliterarea caracterelor non-Devanagari. Schema este o extensie a schemei IAST care este utilizată pentru transliterarea sanscritului.

Inventare

Recensământul indian din 1961 a recunoscut 1.652 limbi diferite în India Nu este originar din) subcontinent). Recensământul din 1991 recunoaște 1.576 „limbi materne” clasificate SIL Ethnologue listează 415 „limbi din India” vii (din 6.912 la nivel mondial).

Conform recensământului din 1991, 22 de limbi au mai mult de un milioane de vorbitori nativi, 50 au mai mult de 100.000, iar 114 au mai mult de 10.000 de vorbitori nativi. Restul limbilor reprezintă un total de 566.000 de vorbitori nativi (dintr-un total de 838 de milioane de indieni în 1991).

Cea mai mare limbă care nu este una dintre cele 22 de limbi ale celei de-a 8-a Programul „cu statut oficial este limba bhili, cu aproximativ 5,5 milioane de vorbitori nativi (pe locul 13 după numărul de vorbitori), urmată de Gondi (locul 15), Tulu (locul 19) și Kurukh (locul 20). Pe de altă parte, trei limbi cu mai puțin de un milion de vorbitori nativi sunt incluse în programul 8 din motive culturale sau politice: engleza (40), dogri (54) și sanscrită (67).

Note

• Alam, Muzaffar. Limbile Islamului politic India, 1200-1800. Muzaffar Alam. Chicago: University of Chicago Press, 2004. ISBN 0226011003
• Annamalai, E. și Sanford B. Steever (eds.). „Tamil modern”. în Limbile Dravidiene. Londra: Routledge, 1998, 100-128. ISBN 0415100232
• Beames, John. O gramatică comparativă a limbilor ariene moderne din India pentru a înțelege, hindi, panjabi, sindhi, gujarati, marathi, oriya și Bangali Delhi: Munshiram Manoharlal, 1966.
• Bhatia, Tej K. și William C. Ritchie (eds.). „Bilingvismul în Asia de Sud”. 780-807. În: Manual de bilingvism. Oxford: Editura Blackwell, 2006. ISBN 0631227350
• Caktivēl, Cu. Limbi tribale din India. Kothaloothu, districtul Madurai: Meena Pathippakam, 1976.
• Caldwell, Robert. O gramatică comparativă a familiei de limbi dravidiene sau sud-indiene. (original 1913) reeditare ed. New Delhi: Asian Educational Services, a doua reeditare AES 1998. ISBN 8120601173
• Campbell, George. Specimene de limbi din India. New Delhi: Asian Educational Services, 1986.
• Farmer, Steve, Richard Sproat și Michael Witzel. „Prăbușirea tezei Indus-Script: Mitul unei civilizații Harappan literate”. EVJS 11 (2) (Dec 2004).
• Haldar, Gopal și Tista Bagchi. Limbi din India. New Delhi: National Book Trust, India, 2000. ISBN 8123729367
• Ramanujan, A.K. Poezii de dragoste și război din cele opt antologii și cele zece poezii lungi ale tamilului clasic. Colecția UNESCO de lucrări reprezentative. New York: Columbia University Press, 1985. ISBN 0231051069
• Rastogi, Naresh Prasad. Originea scriptului Brāhmī: Începutul alfabetului în India. Varanasi: Chowkhamba Saraswatibhawan, 1980.
• Selby, Martha Ann. Creșteți mult, noapte binecuvântată: poeme de dragoste din India clasică. New York: Oxford University Press, 2000. ISBN 019512734X
• Scharfe, Harmut. „Kharoṣṭhī și Brāhmī”. Jurnalul Societății Americane Orientale. 122 (2) (2002): 391-393.
• Stevens, John. Caligrafia Sacră a Răsăritului, ed. A III-a. Pr. Boston: Shambala, 1995. ISBN 1570621225.
• Takahashi, Takanobu. Poezie și poetică de dragoste tamilă. Brill „s Indological Library. (Leiden: EJ Brill, 1995. ISBN 9004100423
• Trail, Ronald L. Modele în clauză, propoziție și discurs în limbi selectate din India și Nepal. Publicații Institutul de vară de lingvistică în lingvistică și domenii conexe, publicația nr. 41.Kathmandu: University Press, Tribhuvan University, 1973. ISBN 088312047X
• Zvelebil, Kamil. Literatura tamilă. Leiden: E.J. Brill, 1975. ISBN 9004041907

Toate linkurile recuperate pe 17 martie 2020.

• Limba în India.
• Limbi din India Ethnologue .
• Limbi și scripturi din India.
• Titus – Limbi din India.
• {Infografică} O privire mai atentă asupra limbilor din India

1 țară transcontinentală. 2 Recunoscut doar de Turcia. 3 Nu este complet independent. 4 De asemenea, considerată parte din Europa din motive istorice.

Viața în India Arte și divertisment · Cinema · Cetățenie · Climă · Bucătărie · Cultură · Demografie · Economie · Educație · Steag · Relații externe · Geografie · Guvern · Istorie · Sărbători · Limbi · Drept · Alfabetizare · Militar · Politică · Religie · Sporturi · Transporturi