oebbels a continuat să construiască forța nazistă la Berlin până la aderarea lui Hitler la putere în ianuarie 1933. În 1928, Hitler i-a dat lui Goebbels – care a fondat Der Angriff („Asaltul”) în 1927 și a servit ca redactor al acestuia și mai târziu, din 1940 până în 1945, a servit ca redactor la Das Reich – postul suplimentar de director de propagandă pentru NSDAP pentru toată Germania. Goebbels a început să creeze mitul Führer în jurul persoanei lui Hitler și să instituie ritualul sărbătorilor de petreceri și demonstrațiilor care au jucat o deci rol important în convertirea maselor la nazism. În plus, el a răspândit propagandă continuându-și programul riguros de exprimare.
După ce naziștii au preluat puterea, Goebbels a preluat controlul asupra mecanismului național de propagandă. Pentru el a fost creat un Minister Național pentru Iluminismul Public și Propagandă, care a devenit președinte al nou-înființatei „Camere de Cultură”. În această calitate, el a controlat, pe lângă propaganda ca atare, presa, radioul, teatrul, filmele, literatura, muzica și artele plastice.În mai 1933 a jucat un rol esențial în arderea cărților „unGerman” la Opera din Berlin. „Era intelectualismului evreiesc extrem este la sfârșit”, a spus Goebbels triumfător mulțimii. Cu o lună mai înainte, Hitler îi poruncise să organizeze un boicot al afacerilor evreiești. Cu siguranță, controlul lui Goebbels asupra propagandei străine, al presei, teatrului, iar literatura a fost limitată – exercitată numai în lupte jurisdicționale amare cu alți oficiali – și a manifestat puțin interes în reglementarea muzicii și artei. Totuși, nu a reușit să-și extindă puterea în alte domenii, cum ar fi liceele.
Multe dintre politicile sale culturale erau destul de liberale, dar a trebuit să capituleze la cerințele extremiștilor naționaliști. Chiar și mesajele sale de propagandă erau limitate de ra tionale care o agitație neîncetată nu face decât să înăbușe puterile receptive ale ascultătorului. În ceea ce îl privește pe Goebbels, eficiența a avut prioritate față de dogmatism, oportunitatea față de principii.
Influența lui Goebbels a scăzut în anii 1937 și 1938. În acest timp s-a implicat și într-o relație amoroasă cu o stea de film cehoslovacă. asta aproape l-a determinat să renunțe la carieră și familie. (În 1931 s-a căsătorit cu Magda Ritschel, o femeie din clasa mijlocie superioară care ia născut în cele din urmă șase copii.) Rolul său a suferit puține schimbări odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial. „980b94356c”>
Contunico © ZDF Enterprises GmbH, Mainz videoclipuri pentru acest articol
Stăpânirea propagandei de către Goebbels a fost evidentă în special după înfrângerile Germaniei din Stalingrad și Africa. Goebbels nu a falsificat faptele situației dominante. Dimpotrivă, principala direcție a propagandei sale – pe care a continuat-o personal și fără răgaz în presă și prin radio – a fost să-și ridice continuu speranțele prin ci făcând paralele istorice și făcând alte comparații, evocând legi pretutindute imuabile ale istoriei sau chiar, în ultimă instanță, făcând referire la unele arme secrete miraculoase. Aparițiile sale publice, în contrast puternic cu cele ale multor alți naziști proeminenți care se retrăseseră în buncăruri și fortificații, au contribuit mult la îmbunătățirea unei imagini care până atunci fusese copleșitor de negativă. Munca lui Goebbels a fost deosebit de eficientă în intensificarea eforturilor frontului de acasă: a devenit protagonistul războiului total.După mai multe începuturi false, tentativa de asasinare a lui Hitler la 20 iulie 1944 (a se vedea complotul din iulie) l-a adus în vederea obiectivului său. La 25 august, el a devenit „plenipotențiarul Reichului pentru războiul total” – dar a fost, după cum s-a plâns scurt, prea târziu.
Hitler a murit prin sinucidere la 30 aprilie 1945 și în acea zi Goebbels a devenit cancelar Reich, conform instrucțiunilor din testamentul lui Hitler. Cu toate acestea, la 31 aprilie, Goebbels, singurul dintre liderii naziști inițiali care a rămas cu Hitler în buncărul asediat de la Berlin, și soția lui au avut șase copiii lor otrăviți cu cianură și apoi și-au luat propria viață.