Free-Soil Party, (1848–54), partid politic minor, dar influent, în perioada de dinainte de Războiul Civil din istoria americană, care s-a opus extinderii a sclaviei în teritoriile occidentale. Temându-se de extinderea puterii sclavilor în cadrul guvernului național, Rep. David Wilmot din Pennsylvania, în 1846, a introdus în Congres faimosul său Provizion Wilmot, cerând interzicerea sclaviei în vastele țări sud-vestice care fuseseră recent dobândite din Mexic. Conceptul Wilmot, care a eșuat în Congres, a fost un antecedent ideologic direct al Partidului Free-Soil. Dezamăgiți de poziția ambivalentă a Partidului Whig față de sclavie, „Conștiința” Whigs a organizat o convenție în august 1848 la Buffalo, New York. Acolo li s-au alăturat delegați din 17 state extrase din Partidul Libertății și din fracțiunea antislavistă din New York Democrați, cunoscuți sub numele de „Barnburners”. Sloganul istoric al Free-Soilers care cerea „sol liber, exprimare liberă, muncă liberă și oameni liberi” a atras micii fermieri, debitorii, negustorii satului și muncitorii casnici și morari, care se simțeau contrariați de perspectiva concurenței muncii negre – indiferent dacă este sclavă sau gratuit – în teritorii.
În 1848, Partidul Free-Soil l-a desemnat pe fostul președinte american Martin Van Buren la conducerea biletului. Deși partidul a votat doar 10% din voturile populare la alegerile prezidențiale, anul acesta, a slăbit candidatul democrat obișnuit la New York și a contribuit la alegerea candidatului Whig, generalul Zachary Taylor, ca președinte. Cu toate acestea, o duzină de membri ai Congresului Free-Soil au deținut mai târziu echilibrul puterii în Camera Reprezentanților, purtând astfel o influență considerabilă. În plus, partidul a fost bine reprezentat în mai multe legislaturi de stat. În 1854 rămășițele dezorganizate ale partidului au fost absorbiți în noul partid republican, care a purtat ideea Free-Soil de a se opune extinderii sclaviei cu un pas mai departe, condamnând sclavia și ca un rău moral.