Fibroamele sunt o cauză importantă a menoragiei, rezistente la metodele convenționale de tratament medical. Mecanismul efectului lor asupra pierderii menstruale de sânge este slab înțeles, dar poate implica anomalii ale drenajului venos local, mărirea cavității uterine și anomalii ale producției de prostaglandine. Cauza lor rămâne necunoscută, deși sa presupus de mult că sunt dependenți de estrogen. În trecut, studiul etiologiei, prevenirii și tratamentului lor a primit o atenție redusă. Dezvoltări recente, inclusiv măsurarea receptorilor tisulari pentru steroizi și factorii de creștere, metodele neinvazive de monitorizare a creșterii fibromului și utilizarea agoniștilor LHRH au permis un studiu mai aprofundat al naturii și al răspunsului lor la terapie, deși rămâne mult de făcut. Majoritatea femeilor cu fibroame uterine asociate cu menoragia sunt tratate prin histerectomie, deși evoluțiile în chirurgia endoscopică au permis o abordare mai conservatoare în anumite circumstanțe. Agoniștii LHRH sunt singurii agenți medicali care provoacă o contracție substanțială a fibroamelor, deși regresia nu este permanentă. Acești agenți sunt de valoare în ameliorarea pe termen scurt a simptomelor și este probabil să fie un adjuvant util la intervenția chirurgicală prin reducerea atât a volumului uterin, cât și a fluxului sanguin. Cu toate acestea, din cauza consecințelor supresiei ovariene prelungite, acestea nu sunt adecvate pentru utilizarea pe termen lung, cu excepția cazului în care există contraindicații medicale pentru intervenția chirurgicală. Rămâne de văzut dacă utilizarea lor în regimuri cu doze mici sau în combinație cu alți agenți va oferi o alternativă de succes, sigură și rentabilă la histerectomie la femeile a căror problemă principală este pierderea menstruală grea. Cu toate acestea, ele oferă un mijloc de conservare a funcției reproductive la femeile care doresc să păstreze această opțiune.