Enterocolita necrotizantă (NEC) este în primul rând un proces de boală a tractului gastrointestinal (GI) al nou-născuți prematuri care duc la inflamație și invazia bacteriană a peretelui intestinal. În ciuda progreselor în îngrijirea copiilor prematuri, NEC rămâne una dintre principalele cauze de morbiditate și mortalitate la această populație. Apare la 1-5% din toate internările la terapie intensivă neonatală și 5-10% din toate sugarii cu greutate foarte mică la naștere (< 1500 g). Deși cercetările au prezentat o gamă interesantă de potențiali factori care contribuie, etiologia precisă a acestui proces de boală multifactorială rămâne evazivă. Din punct de vedere istoric, s-a crezut că NEC a apărut în principal din leziuni ischemice ale tractului gastro-intestinal imatur, totuși ipoteze plauzibile alternative indică faptul că este posibil ca mulți factori să fie implicați. Acestea pot include probleme legate de introducerea și avansarea hrănirii enterice, modificări ale colonizării bacteriene normale a tractului gastrointestinal, translocația bacteriană și activarea cascadei de citokine, scăderea factorului de creștere epidermică, factorul de activare a trombocitelor crescut și deteriorarea mucoasei din radicalii liberi producție. Manifestările clinice ale NEC pot fi vagi, incluzând episoade crescute de apnee, desaturări, bradicardie, letargie și instabilitate la temperatură. Pot exista, de asemenea, simptome specifice GI, cum ar fi intoleranță la hrănire, emeză, scaune sângeroase, distensie și sensibilitate abdominală și decolorare a peretelui abdominal. Valorile de laborator pot fi indicative ale infecției, anomaliilor de coagulare și retenției de lichide. Semnele radiografice pot include ileus, bucle intestinale dilatate sau fixe, aer în peretele intestinal sau aer liber în abdomen. Tratamentul medical constă de obicei în odihnă și decompresie a intestinului, terapie antibacteriană și gestionarea altor dezechilibre hematologice sau electrolitice. Uneori este necesar un sprijin respirator și cardiovascular crescut. La nou-născuții care nu răspund în mod adecvat la tratamentul medical sau dacă este prezent pneumoperitoneu, intervenția chirurgicală poate avea loc fie prin utilizarea unui dren peritoneal, fie prin laparotomie. Progresele în îngrijirea prenatală și neonatală au dus la creșterea supraviețuirii nou-născuților extrem de prematuri. Deoarece această populație cu risc continuă să crească, este necesară o strategie preventivă eficientă pentru NEC. O strategie preventivă este utilizarea corticosteroizilor prenatali pentru a spori maturarea fătului dacă este posibilă livrarea prematură. Recomandarea utilizării laptelui matern, inițierea timpurie a furajelor trofice și progresul judicoius al furajelor enterice sunt strategii actuale postnatale. Alte strategii preventive care au fost investigate includ utilizarea de antibacteriene orale, antioxidanți, suplimentarea argininei și factorul de creștere epidermică, dintre care niciuna nu a schimbat practica clinică. Date promițătoare recente indică faptul că utilizarea profilactică a probioticelor poate juca un rol în prevenirea apariției NEC. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii definitive la scară largă.