Ca evocare a stoicismului din epoca victoriană – autodisciplina „buză superioară rigidă”, pe care cultura populară a transformat-o într-o virtute națională britanică și o trăsătură de caracter, „Dacă-” rămâne o piatră de încercare culturală. Statutul de artefact cultural britanic al poemului este evidențiat de parodiile poemului și de popularitatea sa în rândul britanicilor.
T. S. Eliot a inclus poemul în colecția sa din 1941 Versetul unei alegeri ale lui Kipling.
În India, o copie încadrată a poemului a fost atașată pe perete înainte de biroul de studiu din cabinele cadetilor ofițeri. la Academia Națională de Apărare din Pune și Academia Navală Indiană la Ezhimala.
În Marea Britanie, a treia și a patra linie din a doua strofă a poeziei: „Dacă te poți întâlni cu Triumf și dezastru / și tratează acești doi impostori la fel „sunt scrise pe peretele jucătorilor” de la intrarea în Curtea Centrală de la All England Lawn Tennis and Croquet Club, unde se desfășoară Campionatele de la Wimbledon. (Aceleași linii apar la West Side Tennis Club din Forest Hills, New York, unde s-a jucat US Open.) Primul verset este așezat, în așezări de granit, pe pavajul promenadei din Westward Ho! în Devon.
Scriitorul indian Khushwant Singh a considerat poemul „esența mesajului The Gita în engleză”.
Charles McGrath, fost redactor adjunct al The New Yorker și un fost editor al New York Times Book Review, a scris că, atunci când era la școală, „trebuiau să recite„ Kipling ”„ Dacă ”în fiecare zi, imediat după Pledge of Allegiance:„ Dacă poți umple minutul neiertător / Cu șaizeci de secunde „în valoare de distanță, / al tău este Pământul și tot ce este în el, / și – mai mult – vei fi un om, fiul meu!” „
În BBC Sondajul din 1996 la nivel național, „Dacă …” a fost votat poezia favorită a Regatului Unit, obținând de două ori mai multe voturi decât al doilea final.