Care este clauza națiunii celei mai favorizate?
O clauză a națiunii celei mai favorizate (NPF) impune unei țări să ofere toate concesiunile, privilegiile sau imunitățile acordate unei națiuni într-un acord comercial tuturor celorlalte țări membre ale Organizației Mondiale a Comerțului. Deși numele său implică favoritism față de o altă națiune, denotă tratamentul egal al tuturor țărilor.
Clauza națiunii celei mai favorizate explicată
În comerțul internațional, Tratamentul NPF este sinonim cu politica comercială nediscriminatorie, deoarece asigură o comercializare egală între toate țările membre ale OMC, mai degrabă decât privilegii comerciale exclusive. De exemplu, dacă o națiune reduce tarifele cu 5% pentru o națiune, clauza NPF prevede că toți membrii OMC vor avea tarifele tăiate cu 5% în acea națiune.
Chei de luat în considerare
- MFN cere ca o țară să acționeze corect cu toate țările membre OMC, extinzând aceleași privilegii și imunități acordate unei țări tuturor membrilor.
- MFN pledează pentru o politică comercială nediscriminatorie, asigurând comerțul egal între toate națiunile membre ale OMC.
- Națiunile desemnate ca fiind în curs de dezvoltare de către OMC primesc o considerație specială din partea SUA
În cazul beneficiilor acordurilor de liber schimb, precum cele prevăzute în Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA), acestea nu sunt supuse la clauza MFN atâta timp cât bunurile sunt tranzacționate numai între țările participante. Pentru a evita confuzia conform căreia statutul MFN semnifică o relație specială sau exclusivă, legiuitorii americani au început să utilizeze termenul de relații comerciale normale în locul MFN în 1998.
NPF acoperă doar relațiile comerciale normale și nu acordurile de liber schimb, cum ar fi NAFTA, presupunând că comerțul rămâne doar între aceste țări.
Implicațiile politice a Clauzei MFN
În timpul președinției lui Bill Clinton (1993-2001), reprezentanții Congresului au dezbătut meritul renunțării la embargourile și cotele plasate asupra Chinei și Vietnamului și acordarea lor statutului NPF. Susținătorii acordării statutului NPF au susținut că reducerile tarifare la produsele chinezești și vietnameze ar putea oferi consumatorilor americani acces la produse de calitate la prețuri relativ mici și ar spori o relație comercială reciproc avantajoasă cu cele două economii în curs de dezvoltare rapidă.
Între timp, opozanții au susținut că acordarea statutului NPF celor două națiuni poate fi nedreaptă, având în vedere istoricul încălcărilor drepturilor omului. Alții au crezut că fluxul de bunuri mai ieftine din China sau Vietnam ar putea determina americanii să-și piardă locurile de muncă. Ambele țări au ajuns să primească statutul MFN.
Exemplul real al unei clauze a națiunii celei mai favorizate
Statele Unite extind statutul MFN la toate națiunile, cu excepția cei care au avut statutul lor suspendat prin legislație specifică.
Din cele 29 de națiuni care au avut statutul lor de NPF suspendat la un moment dat în în trecut, doar două rămân suspendate – Cuba și Coreea de Nord.
Marea majoritate a suspendărilor de la al doilea război mondial au fost mandatate în temeiul Legii de extindere a acordurilor comerciale din 1951 . Țările cu statutul lor NPF suspendate în temeiul legii din 1951 pot fi și au fost restabilite temporar sau permanent prin proceduri prevăzute în Legea comerțului din 1974 care se aplică țărilor din afara economiei de piață, legislației specifice sau ordinului prezidențial. SUA acordă o atenție specială țărilor pe care Organizația Mondială a Comerțului le clasifică ca fiind în curs de dezvoltare.