Definiție
Bronhospasmul este o contracție anormală a mușchiul neted al bronhiilor, rezultând o îngustare acută și obstrucționarea căilor respiratorii. O tuse cu respirație șuierătoare generalizată indică de obicei această afecțiune.
Bronhospasmul este o caracteristică principală a astmului și bronșitei.
Descriere
Bronhospasmul este o îngustare temporară a bronhiilor (căi respiratorii în plămâni) cauzate de contracția mușchilor din pereții plămânilor, de inflamația mucoasei pulmonare sau de o combinație a ambelor.
Această contracție și relaxare este controlată de sistemul nervos autonom. Contracția poate fi cauzată și de eliberarea de substanțe în timpul unei reacții alergice.
Cea mai frecventă cauză a bronhospasmului este astmul, deși alte cauze includ infecții respiratorii, boli pulmonare cronice (inclusiv emfizem și bronșită cronică), anafilactic șoc sau o reacție alergică la substanțe chimice.
Mușchiul bronșic intră într-o stare de contracție strânsă (bronhospasm), care restrânge diametrul bronhiei. Mucoasa se umflă și se inflamează, ceea ce reduce și mai mult diametrul bronșic.
În plus, glandele bronșice produc cantități excesive de mucus foarte lipicios, care este greu de tuse și care poate forma dopuri în bronhie, obstrucționând în fluxul de aer.
Când bronhiile devin obstrucționate, sunt necesare presiuni mai mari pentru a împinge aerul prin ele, pentru a satisface cerința de oxigen a corpului. Acest lucru necesită un efort muscular crescut. Respirația în timpul bronhospasmului necesită mai mult efort decât respirația normală.
Cantitățile excesive de mucus lipicios captate în bronhii sunt extrem de iritante și adesea declanșează tuse.
Cauze
Iritabilitatea bronșică excesivă este rădăcina astmului. Atacurile astmatice la copii pot fi cauzate de mai mulți factori declanșatori:
Alergie
Când substanțe străine, cum ar fi bacterii, viruși sau substanțe toxice, intră în organism, una dintre apărarea naturală este formarea de anticorpi – molecule care h combinați cu substanțele străine pentru a le face inofensive. Acest proces se numește imunitate. Copiii alergici formează anticorpi de protecție la fel ca și copiii normali. Cu toate acestea, copilul alergic formează alte tipuri de anticorpi – care, mai degrabă decât să fie protectoare, pot dăuna efectiv.
Cele care cauzează frecvent probleme sunt parul de animale, polenul, praful, mucegaiurile și alimentele. Inhalarea unui alergen declanșează bronhoconstricție.
Exercițiu
Acesta este un factor foarte frecvent declanșator al simptomelor la copiii astmatici. Aceasta poate lua forma unor respirații șuierătoare evidente după exerciții sau pur și simplu de tuse.
Emoții
Stresul psihologic poate declanșa simptome, dar astmul nu este o boală psihosomatică.
Infecții respiratorii superioare
Când un copil astmatic are o infecție respiratorie superioară, astmul poate fi declanșat. Infecțiile respiratorii virale pot provoca și modifica răspunsurile astmatice. Bolile respiratorii virale își pot produce efectul provocând leziuni epiteliale, producând anticorpi specifici imunoglobulinei E (IgE) direcționați împotriva antigenelor virale respiratorii și îmbunătățind eliberarea mediatorului. Antibioticele nu sunt de obicei utile – fie pentru a elimina infecția, fie pentru a preveni bronhospasmul. Cel mai bun tratament al răcelii este prevenirea prin spălarea frecventă a mâinilor.
Iritanți
Există o mare varietate de substanțe care irită nasul, gâtul sau bronhiile. Fumul de țigară este unul dintre cele mai frecvente, dar pulberile, spray-urile cu aerosoli și mirosurile puternice pot servi ca iritante.
Simptome
Tusea este un simptom major și poate fi mai important simptom decât respirația șuierătoare la unii copii astmatici, în special sugari și copii mici. Respirația șuierătoare și etanșeitatea în piept sunt, de asemenea, foarte frecvente.
Diagnosticul
Diagnosticul se bazează pe examenul clinic în care respirația șuierătoare, fluxul de aer slab și semnele generalizate ale unui atac de astm se pot găsi. . Radiografia toracică poate avea puține modificări de la normal.
Tratamentul
Agoniștii beta2 relaxează mușchiul neted al căilor respiratorii și pot modula eliberarea mediatorului din mastocite și bazofile. Inhalatoarele beta-agoniste (bronhodilatatoare) acționează pentru a ușura simptomele astmului, relaxând mușchii care înconjoară pereții tuburilor bronșice. Majoritatea medicamentelor beta-agoniste sunt medicamente eliberate pe bază de rețetă. Cele vândute în S.U.A. includ albuterol (Proventil, Ventolin), bitolterol (Tornalat), izoetarină (Bronkometru), metaproterenol (Alupent), pirbuterol (Maxair) și terbutalină (Brethaire).
În timp ce medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi corticosteroizii inhalatori sau cromolin sodiu, tratează inflamația care stă la baza care provoacă reacția căilor respiratorii și îngustează, beta-agoniștii tratează numai simptomele.