Definiția antitezei
Antiteza, care literalmente înseamnă „opus”, este un dispozitiv retoric în care două idei opuse sunt reunite într-un propoziție pentru a obține un efect contrastant.
Antiteza subliniază ideea de contrast prin structuri paralele ale frazelor sau clauzelor contrastate. Structurile frazelor și clauzelor sunt similare, pentru a atrage atenția ascultătorilor sau cititorilor. De exemplu:
„A pune piciorul pe Lună poate fi un pas mic pentru un om, dar un pas uriaș pentru omenire.”
Utilizarea contrastului idei, „un pas mic” și „un pas uriaș”, în propoziția de mai sus subliniază semnificația unuia dintre cele mai mari repere ale istoriei umane.
Exemple comune de antiteză
Unele celebre afirmațiile antitetice au devenit parte a cotidianului nostru vorbire și sunt frecvent utilizate în argumente și discuții. Mai jos este o listă cu câteva afirmații antitetice obișnuite:
- Dă fiecărui om urechea ta, dar puțină voce.
- Omul propune, Dumnezeu dispune.
- Iubirea este un lucru ideal, căsătoria un lucru real.
- Vorbirea este argintie, dar tăcerea este aur.
- Răbdarea este amară, dar are un fruct dulce.
- Banii sunt rădăcina oricărui rău: sărăcia este rodul tuturor bunătăților.
- Ești ușor pentru ochi, dar dur pentru inimă.
Exemple de antiteză în literatură
În literatură, scriitorii folosesc antiteza nu numai în propoziții, ci și în personaje și evenimente. Astfel, utilizarea sa este extinsă. Mai jos sunt câteva exemple de antiteză în literatură:
Exemplul # 1: A Tale of Two Cities (De Charles Dickens)
Liniile de deschidere ale romanului lui Charles Dickens A Tale of Two Orașele oferă un exemplu de antiteză de neuitat:
„A fost cel mai bun moment, a fost cel mai rău moment, a fost epoca înțelepciunii, a fost epoca prostiei, era epoca credinței, era epoca incredulității, era sezonul Luminii, era sezonul Întunericului, era izvorul speranței, era iarna disperării, aveam totul înaintea noastră, nu aveam nimic înaintea noastră, mergeam cu toții direct în Rai, mergeam cu toții în direcția inversă. ”
Ideile contrastante, așezat în structuri paralele, evidențiați în mod semnificativ conflictul care a existat în timpul discutat în roman.
Exemplul nr. 2: Iulius Cezar (De William Shakespeare)
În William Iulius Cezar al lui Shakespeare, observăm antiteza în personajele lui Mark Antony și Marcus Brutus. Brutus este descris ca fiind „cel mai nobil dintre romani”, aproape de Cezar și o persoană care i-a iubit pe Roma și pe Cezar. Antonie, dimpotrivă, este arătat ca un om cu intențiile rele de a-l face rău pe Cezar și de a prelua conducerea Romei. personajele antitetice evidențiază conflictul din piesă.
Exemplul nr. 3: Un eseu despre critică (de Alexander Pope)
Alexander Pope, în lucrarea sa „Un eseu despre critică”, spune:
„A greși este om; a ierta divin. ”
Fallibilitatea este o trăsătură a oamenilor, iar Dumnezeu – Creatorul – este cel mai iertător. Prin aceste idei antitetice, Papa dezvăluie natura de bază a ființelor umane. El vrea să spună că Dumnezeu iartă pentru că creația sa greșește.
Exemplul # 4: Comunitate (De John Donne)
Găsim antiteză în poezia lui John Donne Comunitate:
„Bine trebuie să iubim și trebuie să urâm bolnavul,
Căci bolnavul este bolnav și binele încă bun;
Dar există lucruri indiferente,
Ceea ce nu putem nici să urâm, nici să iubim,
Dar unul, apoi altul dovedește,
Pe măsură ce ne vom simți plini de fantezie. ”
Două cuvinte contrastante „iubire” și „ură” sunt combinate în rândurile de mai sus. Se subliniază că iubim binele pentru că este întotdeauna bun și urăm răul pentru că este întotdeauna rău. Este o problemă de alegere să iubești sau urăsc lucrurile care nu sunt nici bune, nici rele.
Exemplul # 5: Paradisul pierdut (De John Milton)
John Milton, în Paradisul pierdut, spune:
„Mai bine să domnești în Iad decât să slujești în Cer.”
Ideile contrastante ale domnește / slujește, iar Iadul / Heavn sunt plac ed în această propoziție pentru a obține un efect antitetic.
Funcția Antitezei
Un dispozitiv literar, la fel ca antiteza, folosește cuvinte pentru a transmite idei în moduri diferite de cuvintele și expresiile comune ale viaţă. Astfel, transmite sens mai viu decât vorbirea obișnuită. Când ideile contrastante sunt reunite, ideea este exprimată mai emfatic.
Ca dispozitiv literar, antiteza face contraste pentru a examina argumentele pro și contra unui subiect în discuție și ajută la aducerea unei judecăți asupra acelui subiect.