După prăbușirea din primăvara anului 1862 a campaniei peninsulei Uniunii pentru capturarea Richmond, generalul Robert E. Lee a căutat să-și mute armata spre nord și să amenințe Washington DC înainte Forțele Uniunii s-ar putea regrupa. Comandanții săi, maiorul Gens. „Stonewall” Jackson și James Longstreet au adus armata lui Lee la mai puțin de 35 de mile de capitala Uniunii până la sfârșitul lunii august. Jackson, care a ars depozitul federal de aprovizionare la Manassas Junction pe 27 august, a așteptat armata Uniunii care a sosit chiar la vest de vechiul câmp de luptă Bull Run. Longstreet, urmărind-o pe Jackson, a luptat spre est prin Thoroughfare Gap a doua zi. Pentru a atrage în luptă noua armată a uniunii din Virginia a maiorului general John Pope din Jackson, Jackson a ordonat un atac asupra unei coloane federale care trecea peste frontul său pe Warrenton Turnpike târziu pe 28. Luptele de acolo de la Brawner Farm au durat câteva ore și au dus la un impas. Papa a devenit convins că l-a prins pe Jackson și a concentrat cea mai mare parte a armatei sale împotriva lui. Pe 29, Papa a lansat un serie de atacuri împotriva poziției lui Jackson de-a lungul unui nivel feroviar neterminat. Atacurile au fost respinse cu pierderi grele de ambele părți. La prânz, Longstreet a ajuns pe teren și a luat o poziție pe dreapta lui Jackson. În după-amiaza zilei de 30, Pope și-a reînnoit atacurile, aparent neștiind că Longstreet era pe teren. Când maseria de artilerie confederată a devastat un atac al Uniunii de către corpul V al generalului general Fitz John Porter, Longstreet a contraatacat în cel mai mare asalt simultan în masă al războiului. Stânga Uniunii a fost zdrobită și armata a fost condusă înapoi la Bull Run. Doar o acțiune eficientă de retrogradare a Uniunii a împiedicat reluarea primului dezastru Manassas.