Asociația Americană de Psihiatrie estimează că 3-7% dintre copiii în vârstă de școală din SUA prezintă deficit de atenție / hiperactivitate tulburare (ADHD). Adderall (®) (amfetamină dextroamfetamină) și o varietate de nume de mărci și versiuni generice ale acestei combinații sunt disponibile pe bază de prescripție medicală pentru a trata ADHD și narcolepsie. Se utilizează atât produse cu eliberare imediată cât și cu eliberare susținută, la fel ca medicamentele cu amfetamină cu un singur agent. Cunoașterea exactă a agentului ingerat poate oferi informații despre doza etichetată și durata efectelor clinice. Aceste medicamente sunt folosite în afara etichetei de către studenți pentru îmbunătățirea memoriei, testarea abilităților și pentru maratoane de studiu. Acești agenți sunt substanțe controlate de DEA Schedule II cu potențial ridicat de abuz. Pentru oamenii cu ADHD sau narcolepsie, doza standard recomandată este de 5-60 mg pe zi. Amfetamina și analogii săi stimulează eliberarea de norepinefrină care afectează atât siturile receptorilor α- cât și β-adrenergici. Stimularea α-adrenergică determină vasoconstricție și o creștere a rezistenței periferice totale. Stimularea receptorilor β-adrenergici duce la o creștere a ritmului cardiac, a volumului accident vascular cerebral și a fluxului sanguin al mușchilor scheletici. Semnele clinice ale supradozajului cu Adderall (®) la oameni și câini includ hiperactivitate, hipertermie, tahicardie, tahipnee, midriază, tremurături și convulsii. În plus, s-a raportat că intoxicația cu Adderall la câini provoacă hipertermie, hipoglicemie, hipersegmentare a neutrofilelor și trombocitopenie ușoară. Diagnosticul poate fi confirmat prin detectarea amfetaminei în conținutul stomacului sau vărsăturilor sau prin rezultate pozitive obținute în testele de urină pentru droguri ilicite. Tratamentul este orientat spre controlul sistemului nervos central și a semnelor cardiovasculare care pun viața în pericol. Convulsiile pot fi controlate cu benzodiazepine, fenotiazine, pentobarbital și propofol. Tahiaritmiile cardiace pot fi gestionate cu un β-blocant, cum ar fi propranololul. Fluidele intravenoase contracarează hipertermia, ajută la menținerea funcției renale și contribuie la eliminarea amfetaminei și a analogilor săi. Prognosticul după otrăvirea cu Adderall (®) depinde de severitatea și durata semnelor clinice la prezentare. Diagnosticele diferențiale care ar trebui luate în considerare în cazurile suspectate de supradozaj cu amfetamină sunt orice alți agenți care pot provoca stimularea sistemului nervos central, tremurături și convulsii. Acest articol discută despre înțelegerea noastră actuală a intoxicației cu Adderall (®) și examinează 3 câini prezentați la practica noastră după ingestia unor cantități mari de medicament.